SHOPPING - partea a patra

Mândru că am devenit fericitul posesor temporar al unui cărucior, îl împing încrezator, privind mândru in jur.  Pentru a nu cădea pradă altor tentaţii, traversez galeria comercială în pas de marş. Ştiu că la intrare urmează să mă întâmpine cerberul interbelic, aşa că-mi pregătesc un rânjet sfios cu care să-i adresez un “bine v-am regăsit”. Dar Moş Teacă nu-mi acordă atenţie, e prea ocupat. A găsit un obiect suspect. Doi tineri au încercat să intre împreună cu copilul din dotare, pe care l-au accesorizat cu un biberon. Mai scrofulos la datorie decât Pristanda, Moş Teacă a ochit biberonul şi

SHOPPING - partea a treia

La ieşire dau nas în nas cu Pididi varianta autohtonă. Dar cu clare origini indo-hindustane. Cel putin aşa o indică tenul. Culoarea asta nu poate fi obţinută în solar.  Creştinul e plin de lanţuri la gât. M-am prins că-i creştin după crucea enormă atârnată de cel mai lung lanţ. Şi Caraimanul ar fi invidios. Lanţul pare a fi cam lung, probabil de asta şi merge aşa încet: o mişcare de tangaj ar cauza o bălăngănire prea accentuată a crucifixului care l-ar lovi periodic în cele 2 puncte sensibile. Dacă le are…

SHOPPING - partea a doua

In urma vizionarii involuntare a specimenelor reprezentative ASS si BA, brusc simt nevoia sa-mi clatesc ochii. E adevarat, cui pe cui se scoate, dar retina mea nu ar mai suporta inca o agresiune samavolnica (si la soare m-as putea uita, dar la ele ba), asa ca incerc sa aplic un alt remediu decat in cazul mahmurelii si ma opresc la magazinul cu ziare, reviste si alte accesorii. Am noroc! E prezent cel mai important accesoriu:

SHOPPING - prima parte

Iar am fost expediat la cumparaturi:

asta e listuta, pune-ti gecuta,ia masinuta,   si da fuguta, dar sa stai putin, la magazin.

Ajung in parcarea complexului comercial. Ca de obicei, e criza mare. De locuri goale in parcare. Admir in treacat un Matiz rosu care a reusit sa ocupe 3 locuri. I-a reusit o diagonala perfecta. Pentru care ar fi luat o nota mai buna decat a Nadiei Comaneci. Pun pariu eu cu mine ca soferul e blonda. E posibil ca dezacordul sa ma faca sa par

O alta zi de munca

          M-am trezit. Unde sunt? Ah, m-am dumirit, sunt la hotel. Adica, i se poate spune si asa. Corporatia a decis ca nu trebuie sa ne mai cazam la 4 stele. Deh, e criza, au scazut bugetele. Dar asta are cam o stea. Cazatoare. Asa ca in cele ce urmeaza o sa-l denumim motelul Cometa. In camera e liniste. E la fel de liniste ca afara. In timpul zilei e la fel de zgomot ca afara. Pentru ca geamurile se inchid doar teoretic. Adica ramane un luft generos

O zi de munca

          Dimineata. Adica aproape 8.45AM. Am ajuns la birou. De fapt in parcare. Scot Calvin Klein-ul din torpedou. Imi trimit cativa stropi in freza. Gata, m-am aranjat. Miros a corporatist. Restul echipamentului e complet. Camasa Cavalieri. Pantaloni de stofa. Pantofi de piele. Negri. Plus ceas Timex. Cu bateria consumata. Si ce?! N-arata bine? Nu de asta port ceas? Ca sa vada lumea ca am? Cum, si pentru ora? Da’ ce, n-am telefon?