SOCIALIZARE

 

Aseară am fost cu un prieten la o terasă în parc.

Ca să nu ne plictisim, am stropit micii cu mai multe beri. Rinichii și-au facut treaba și până la urmă m-au trimis să explorez WC-ul public aferent terasei. La intrare stătea doamna brunețică de la curățenie, ne-am salutat politicos.

În interior era un singur cetățean care părea foarte concentrat la aprofundarea relației cu unicul pisoar. Am trecut pe lângă el și m-am dus la cușeta WC-ului tip open space, modernizat prin volatilizarea ușii.

Încep evacuarea balastului, cand aud o voce admirativă. Recunosc, mai văd oameni morți, dar nu știam că aud și voci.

-          - Frate, dar ce jet cu presiune ai!

Mă uit pe lângă mine: nimeni. Mă uit în sus, tavan jegos, dacă ar fi fost vreun înger imaculat, sigur l-aș fi vazut. Logica îmi spune că nu putea sa fie decât cetățeanul solitar care ocupa pisoarul din camera alăturată.

Bine-crescut, că am stat mai mult de 7 ani pe acasă, decid să-i raspund.

-           -  Păi am băgat niște beri, normal că a crescut presiunea.

-          -  Lasă, că și eu tot bere am băut, dar n-am așa presiune.

Finalizăm analiza comparativă a prostatelor cu câteva replici despre rolul berii în societatea contemporană post-covid, țipând peste peretele care ne despărțea, ne salutăm și pleacă.

Termin treaba și în timp ce mă spalam pe mâini ma uit in jur ca să mă asigur că nu mai era nimeni acolo și că discuția a rămas confidențială.

La ieșire dau iar de doamna brunețică, care îmi zâmbește complice:

-           - Vezi maică, nu e bună berea asta, uite ce face. E și amară…

 

Nah, să mai zică cineva că românii nu sunt oameni sociabili. 

Cum procedez: pun banda asta sau silicon sanitar?

 

Aveam de rezolvat o problema simpla (adica, asa credeam la inceput): sa acoperim spatiul ramas intre marginea cazii si faianta. 

La sfatul unui meserias am cumparat o banda adeziva pentru cada - cea din imagine. Din ce mi s-a spus  si ce am citit am inteles ca e ok sa o lipesc pe asta si problema e rezolvata.

    Pana aici problema era simpla, rezolvarea parea a fi la fel, dar... in loc sa ma apuc de treaba, m-a apucat cheful de discutii teoretice si am mai vorbit cu un meserias. Care mi-a recomandat metoda clasica, de etansare cu silicon sanitar.
    Avantul meu intelectual nu s-a oprit aici. Daca tot beneficiam de doua pareri diferite, am solicitat-o si pe a treia. Al treilea instalator m-a luminat total: ca sa impac si capra si varza, ar trebui sa le pun pe amandoua!
    Asa ca acum am intrat de tot in ceata.

   Daca ati avut experiente similare, va rog sa ma ajutati cu un sfat: aleg prima varianta, pe a doua, sau le combin pe ambele in varianta a treia?

1 Iunie

  Ieri a fost o zi mare: 1 Iunie, străzile erau pline cu copii fericiţi, cu sau fără baloane şi îngheţată, dupa buget. Mergând spre casă, am trecut pe lângă fast food. Mda, restaurant tradiţional pentru copii. Dar n-are burger de ciorbă de burtă. Nu-i dau numele, pentru că nu e important. Dintr-un anumit punct de vedere (al sănătaţii), sunt toate la fel. Megaaglomerat, plin mai ales cu copii burtoşi, dar printre ei văd şi unii normali. Uite chiar şi unii slabi! Pe cei din urmă înţeleg de ce i-au adus părinţii. În afară de clovnul care promovează colesterolul, cine mai poate să le ataşeze o burtă atât de repede?! Ceva îmi scapă, dar nu prea înţeleg ce anume.

SHOPPING – partea a şasea

Pătrund sfios printre cosmetice: experienţa mi-a arătat că aceasta e o lume a femeilor în care bărbaţii sunt uneori în plus. Ceea ce ne şi dorim de multe ori, dar nu întotdeauna ne şi iese. Ca şi în cazul de faţă, uneori consoartele ne ajută să câştigăm o excursie gratuită la magazinele de profil.

“Hai dragă, daca tot te duci acolo, ia-mi şi mie doar un şampon. Nu cap şi umeri, d’ăla cu urină de crocodil. Şi o ojă magnetică. Şi o vopsea ecologică de păr. Şi una de subpăr. Şi o cremă de mâini. Şi una de faţă. Şi una de spate. Ce, notezi?! Nu mai eşti în stare să ţii minte ce te rog?!”

Shopping – partea a cincea

Înaintam încet prin mulţime (eu şi căruciorul) precum siamezii până când reuşesc să-mi provoc un acces de independenţă şi reuşesc să mă dezlipesc de el. Ca să mă asigur că nu vine dupa mine, îl lipesc de un palet cu băuturi aşezat strategic în mijlocul coridorului dintre rafturile cu vinuri. Scanez rafturile în viteză şi decid să aleg un vin roşu mai sec decat un banc, în speranţa că voi avea bani să mai asortez şi

Oare ce ar spune Pruteanu?

          Aud din ce in ce mai des, ceva ce-mi zgârie urechea rău de tot. Atât cea externă, cât şi cea internă, de-mi provoacă nişte dureri de parcă trompa lui Eustachio mi-ar străpunge acea parte a creierului cu nume plagiat de vedeta protevistă inventată de un grup de mogadansatori. Că iar mă enervez numai cât mă gândesc la vedeta asta care n-a facut nimic altceva decât să fie vedetă. Mda, mai spune el că ar sclipi pe un autobuz, dar n-am verificat încă. Nu ştiu de ce s-ar lăuda cu aşa ceva, pe maşina mea sclipesc doar ţânţarii striviţi de radiator.

SHOPPING - partea a patra

Mândru că am devenit fericitul posesor temporar al unui cărucior, îl împing încrezator, privind mândru in jur.  Pentru a nu cădea pradă altor tentaţii, traversez galeria comercială în pas de marş. Ştiu că la intrare urmează să mă întâmpine cerberul interbelic, aşa că-mi pregătesc un rânjet sfios cu care să-i adresez un “bine v-am regăsit”. Dar Moş Teacă nu-mi acordă atenţie, e prea ocupat. A găsit un obiect suspect. Doi tineri au încercat să intre împreună cu copilul din dotare, pe care l-au accesorizat cu un biberon. Mai scrofulos la datorie decât Pristanda, Moş Teacă a ochit biberonul şi