Aseară am fost cu un prieten la o terasă în parc.
Ca să nu ne plictisim, am stropit micii cu mai multe beri. Rinichii și-au facut treaba și până la urmă m-au trimis să explorez WC-ul public aferent
terasei. La intrare stătea doamna brunețică de la curățenie, ne-am salutat
politicos.
În interior era un singur cetățean care părea foarte concentrat
la aprofundarea relației cu unicul pisoar. Am trecut pe lângă el și m-am dus la
cușeta WC-ului tip open space, modernizat prin volatilizarea ușii.
Încep evacuarea balastului, cand aud o voce admirativă.
Recunosc, mai văd oameni morți, dar nu știam că aud și voci.
- - Frate,
dar ce jet cu presiune ai!
Mă uit pe lângă mine: nimeni. Mă uit în sus, tavan jegos,
dacă ar fi fost vreun înger imaculat, sigur l-aș fi vazut. Logica îmi spune că nu putea sa fie decât cetățeanul solitar care ocupa pisoarul din camera
alăturată.
Bine-crescut, că am stat mai mult de 7 ani pe acasă, decid
să-i raspund.
- - Păi am băgat niște beri, normal că a crescut presiunea.
- - Lasă, că și eu tot bere am băut, dar n-am așa presiune.
Finalizăm analiza comparativă a prostatelor cu câteva replici despre rolul berii în societatea
contemporană post-covid, țipând peste peretele care ne despărțea, ne salutăm și
pleacă.
Termin treaba și în timp ce mă spalam pe mâini ma uit in jur ca să mă asigur că nu mai era nimeni acolo și că discuția a rămas confidențială.
La ieșire dau iar de doamna brunețică, care îmi zâmbește
complice:
- - Vezi maică, nu e bună berea asta, uite ce face. E și amară…
Nah, să mai zică cineva că românii nu sunt oameni sociabili.
