1 Iunie

  Ieri a fost o zi mare: 1 Iunie, străzile erau pline cu copii fericiţi, cu sau fără baloane şi îngheţată, dupa buget. Mergând spre casă, am trecut pe lângă fast food. Mda, restaurant tradiţional pentru copii. Dar n-are burger de ciorbă de burtă. Nu-i dau numele, pentru că nu e important. Dintr-un anumit punct de vedere (al sănătaţii), sunt toate la fel. Megaaglomerat, plin mai ales cu copii burtoşi, dar printre ei văd şi unii normali. Uite chiar şi unii slabi! Pe cei din urmă înţeleg de ce i-au adus părinţii. În afară de clovnul care promovează colesterolul, cine mai poate să le ataşeze o burtă atât de repede?! Ceva îmi scapă, dar nu prea înţeleg ce anume.

SHOPPING – partea a şasea

Pătrund sfios printre cosmetice: experienţa mi-a arătat că aceasta e o lume a femeilor în care bărbaţii sunt uneori în plus. Ceea ce ne şi dorim de multe ori, dar nu întotdeauna ne şi iese. Ca şi în cazul de faţă, uneori consoartele ne ajută să câştigăm o excursie gratuită la magazinele de profil.

“Hai dragă, daca tot te duci acolo, ia-mi şi mie doar un şampon. Nu cap şi umeri, d’ăla cu urină de crocodil. Şi o ojă magnetică. Şi o vopsea ecologică de păr. Şi una de subpăr. Şi o cremă de mâini. Şi una de faţă. Şi una de spate. Ce, notezi?! Nu mai eşti în stare să ţii minte ce te rog?!”

Shopping – partea a cincea

Înaintam încet prin mulţime (eu şi căruciorul) precum siamezii până când reuşesc să-mi provoc un acces de independenţă şi reuşesc să mă dezlipesc de el. Ca să mă asigur că nu vine dupa mine, îl lipesc de un palet cu băuturi aşezat strategic în mijlocul coridorului dintre rafturile cu vinuri. Scanez rafturile în viteză şi decid să aleg un vin roşu mai sec decat un banc, în speranţa că voi avea bani să mai asortez şi

Oare ce ar spune Pruteanu?

          Aud din ce in ce mai des, ceva ce-mi zgârie urechea rău de tot. Atât cea externă, cât şi cea internă, de-mi provoacă nişte dureri de parcă trompa lui Eustachio mi-ar străpunge acea parte a creierului cu nume plagiat de vedeta protevistă inventată de un grup de mogadansatori. Că iar mă enervez numai cât mă gândesc la vedeta asta care n-a facut nimic altceva decât să fie vedetă. Mda, mai spune el că ar sclipi pe un autobuz, dar n-am verificat încă. Nu ştiu de ce s-ar lăuda cu aşa ceva, pe maşina mea sclipesc doar ţânţarii striviţi de radiator.

SHOPPING - partea a patra

Mândru că am devenit fericitul posesor temporar al unui cărucior, îl împing încrezator, privind mândru in jur.  Pentru a nu cădea pradă altor tentaţii, traversez galeria comercială în pas de marş. Ştiu că la intrare urmează să mă întâmpine cerberul interbelic, aşa că-mi pregătesc un rânjet sfios cu care să-i adresez un “bine v-am regăsit”. Dar Moş Teacă nu-mi acordă atenţie, e prea ocupat. A găsit un obiect suspect. Doi tineri au încercat să intre împreună cu copilul din dotare, pe care l-au accesorizat cu un biberon. Mai scrofulos la datorie decât Pristanda, Moş Teacă a ochit biberonul şi

SHOPPING - partea a treia

La ieşire dau nas în nas cu Pididi varianta autohtonă. Dar cu clare origini indo-hindustane. Cel putin aşa o indică tenul. Culoarea asta nu poate fi obţinută în solar.  Creştinul e plin de lanţuri la gât. M-am prins că-i creştin după crucea enormă atârnată de cel mai lung lanţ. Şi Caraimanul ar fi invidios. Lanţul pare a fi cam lung, probabil de asta şi merge aşa încet: o mişcare de tangaj ar cauza o bălăngănire prea accentuată a crucifixului care l-ar lovi periodic în cele 2 puncte sensibile. Dacă le are…

SHOPPING - partea a doua

In urma vizionarii involuntare a specimenelor reprezentative ASS si BA, brusc simt nevoia sa-mi clatesc ochii. E adevarat, cui pe cui se scoate, dar retina mea nu ar mai suporta inca o agresiune samavolnica (si la soare m-as putea uita, dar la ele ba), asa ca incerc sa aplic un alt remediu decat in cazul mahmurelii si ma opresc la magazinul cu ziare, reviste si alte accesorii. Am noroc! E prezent cel mai important accesoriu:

SHOPPING - prima parte

Iar am fost expediat la cumparaturi:

asta e listuta, pune-ti gecuta,ia masinuta,   si da fuguta, dar sa stai putin, la magazin.

Ajung in parcarea complexului comercial. Ca de obicei, e criza mare. De locuri goale in parcare. Admir in treacat un Matiz rosu care a reusit sa ocupe 3 locuri. I-a reusit o diagonala perfecta. Pentru care ar fi luat o nota mai buna decat a Nadiei Comaneci. Pun pariu eu cu mine ca soferul e blonda. E posibil ca dezacordul sa ma faca sa par

O alta zi de munca

          M-am trezit. Unde sunt? Ah, m-am dumirit, sunt la hotel. Adica, i se poate spune si asa. Corporatia a decis ca nu trebuie sa ne mai cazam la 4 stele. Deh, e criza, au scazut bugetele. Dar asta are cam o stea. Cazatoare. Asa ca in cele ce urmeaza o sa-l denumim motelul Cometa. In camera e liniste. E la fel de liniste ca afara. In timpul zilei e la fel de zgomot ca afara. Pentru ca geamurile se inchid doar teoretic. Adica ramane un luft generos

O zi de munca

          Dimineata. Adica aproape 8.45AM. Am ajuns la birou. De fapt in parcare. Scot Calvin Klein-ul din torpedou. Imi trimit cativa stropi in freza. Gata, m-am aranjat. Miros a corporatist. Restul echipamentului e complet. Camasa Cavalieri. Pantaloni de stofa. Pantofi de piele. Negri. Plus ceas Timex. Cu bateria consumata. Si ce?! N-arata bine? Nu de asta port ceas? Ca sa vada lumea ca am? Cum, si pentru ora? Da’ ce, n-am telefon?