1 Iunie

  Ieri a fost o zi mare: 1 Iunie, străzile erau pline cu copii fericiţi, cu sau fără baloane şi îngheţată, dupa buget. Mergând spre casă, am trecut pe lângă fast food. Mda, restaurant tradiţional pentru copii. Dar n-are burger de ciorbă de burtă. Nu-i dau numele, pentru că nu e important. Dintr-un anumit punct de vedere (al sănătaţii), sunt toate la fel. Megaaglomerat, plin mai ales cu copii burtoşi, dar printre ei văd şi unii normali. Uite chiar şi unii slabi! Pe cei din urmă înţeleg de ce i-au adus părinţii. În afară de clovnul care promovează colesterolul, cine mai poate să le ataşeze o burtă atât de repede?! Ceva îmi scapă, dar nu prea înţeleg ce anume.


Îmi scapă raţionamentul părinţilor care i-au adus azi în număr atât de mare. Să înţeleg că în mod normal ştiu cu toţii că e o mâncare nesănătoasă, dar azi părinţii respectivi au fost cuprinşi de o amnezie temporară? Mi-aş dori, dar  nu e asta. Sau, dacă tot nu le dăm voie să meargă la fast food în restul anului, acum, pentru că e ziua lor, hai să-i ducem acolo, ca să se bucure şi ei, mititeii ? In categoria “mititeii”, intră şi copiii burtoşi care alcătuiesc clientela de bază a acestui tip de stabiliment. Incă nu ştiu care e relaţia de interdependenţă dintre copiii burtoşi (reformulez – puternic vitaminizaţi) şi restaurantul de tip fast-food, dar nici nu încerc să aflu pentru că pare a fi o problemă de tipul “cine a fost primul, oul sau găina?”.Ştiu doar că dintre aceşti doi termeni, singurul factor responsabil (prin lipsa de responsabilitate pe care o manifestă inconştient) din ecuatie, ar fi de fapt al treilea: părinţii.

Dar oare cum gândesc ei, părinţii “mititeilor”? Dacă nu au voie în mod normal, hai să-i ducem azi la fast food, că doar e ziua lor? Serios, azi putem să-i lăsăm să faca ce e interzis de obicei? Păi, de ce nu-i lăsaţi să se joace şi cu cuţitele, doar ştiţi că mereu întind mâna după ele în bucătărie? Sau, de ce să nu-i lăsăm să traverseze pe roşu? Sunt sigur că n-o să-i lovească nimeni. Ce, tâmpiţii ăştia de şoferi nu ştiu că azi e ziua lor, a mititeilor?! De ce să nu-i lăsăm să joace fotbal în casă, câte geamuri pot să spargă? Mai ţineţi minte de câte ori a vrut ăsta micu’ să-şi bată sora şi nu l-aţi lăsat pentru că nu avea voie? Uite, azi puteţi să-i faceţi un cadou! Cum, ce-aţi spus? Ah, da, în timp ce o bate, puteţi să-l lăsaţi să se joace şi cu cuţitele. Doar e 1 Iunie, e ziua lor! După care puteţi să-I lăsaţi să se uite şi la un film porno. Cum? Ah, da, de ce nu? Poate să fie şi cu animale…Doar toţi copiii iubesc animăluţele.

Asta e, până la urma e decizia fiecaruia cum şi-i hrăneşte şi cum şi-i creşte. Sau cum le creşte. Colesterolul.

Dar am trecut şi prin faţa Muzeului de Stiinte ale Naturii, iar starea de spirit mi s-a modificat instantaneu. Era plin cu copii! Era o vânzoleală încântătoare, la fel cum vezi doar la intrările stupilor sau ale muşuroaielor de furnici: unii intrau nerăbdători, alţii ieşeau fericiţi, guralivi şi dornici sa-şi povestească ce lucruri minunate au văzut acolo. Dar totuşi, ca să utilizez un pleonasm încă la modă (reformulez: în tendinţe), se pare că azi setea de cultură a reuşit să depaşească setea de bere. Nu sunt un om de cultură, dar dacă eram, aş fi băut o bere pentru asta. Mi-a placut… Şi mi-a luminat ziua. Ţara asta mai are o şansă. Sau chiar mai multe.

Am bucuria ca, în ultimul timp, după ce văd câte un fenomen “admirabil” care mă trimite pe o pistă pesimistă, la foarte scurt timp să am parte de reversul medaliei, care mă readuce pe culmi optimiste.

Deci, la multi ani tuturor! Dar mai ales copiilor din voi!

Free images from FreeDigitalPhotos.net